oficiu
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. officium, germ. Offizium, fr. office)
Etimologie: (lat. officium, germ. Offizium, fr. office)
1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
2. ~ diplomatic = misiune diplomatică pe lângă o organizație internațională; din ~ = fără a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (în mod) oficial.
3. funcție, îndatorire, slujbă.
4. (pl.) servicii, ajutoare, înlesniri.
5. bune ~ii = intervenție diplomatică a unui stat în vederea împăcării unor state în litigiu sau beligerante.
6. slujbă religioasă.
7. mică încăpere lângă sufragerie, în care se depozitează cele necesare pentru servirea mesei.