Dictionar

puncta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. pointer)

1. a însemna, a presăra (o suprafață) cu puncte.
2. (tehn.) a marca o piesă cu ajutorul punctatorului.
3. (fig.) a sublinia, a scoate în evidență, a accentua.
4. (sport) a obține puncte într-o întrecere; a înregistra punctele unei partide.
 

contrapuncta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contrappuntare)

1. tr. a tigheli (stofe, țesături) pe ambele fețe.
2. (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate, situații, imagini corespondente; a face să corespundă.
3. intr. (muz.) a folosi tehnica contrapunctului.
 

depuncta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + puncta)

1. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.
 

punctaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. pointage)

1. notație în puncte a rezultatelor obținute la o întrecere (sportivă etc.) în vederea sublinierii unui clasament; totalitatea punctelor obținute.
2. însemnare a punctelor mai importante ale unei expuneri, ale unui plan etc.
 

punctat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT punctatus; punctifer; punctuatus
2. FR ponctué; pointillé; grivelé; piqueté
3. EN punctate; dotted
4. DE punktiert; gepunktet
5. RU пунктировaнный; крaпчaтый
6. HU pontozott
 

punctator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (puncta + -tor)

1. unealtă de oțel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr.
 

punctaveraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. point-average)

1. (sport) raportul dintre punctele marcate și cele primite.
 

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.
 

bramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brame)

1. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară și muchiile rotunjite, având suprafața striată sau punctată.
 

chernăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kerner)

1. (tehn.) punctator.
2. vârf de centrare la o mașină-unealtă.
 

criterium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. critérium, lat. criterium)

1. cursă ciclistă cu sistem special de punctaj.
2. (prin ext.) eveniment sportiv care este folosit pentru a sorta și clasifica în prealabil concurenții.
 

departaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. départager)

1. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii.
2. tr., refl. a (se) distanța ca punctaj într-un clasament.
 

depuncta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + puncta)

1. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.