generalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (generaliza)

1. acțiunea de a (se) generaliza.
2. operație logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esențiale ale unor obiecte asemănătoare.

cooperatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coopératisme)

1. sistem economic care atribuie un rol important cooperației.
2. curent în economie potrivit căruia capitalismul ar putea fi înlocuit cu un nou regim social-economic, pe cale pașnică, prin generalizarea treptată a cooperației de consum.

extrapolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (extrapola)

1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare.
2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație.

extrapolație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extrapolation)

1. deducere, generalizare plecând de la date parțiale.
2. extinderea faptelor observate printr-o ipoteză care merge în aceeași direcție.
3. (matematică) estimarea valorii unei funcții dincolo de limitele cunoscute.
4. (sinon.) extrapolare.

general, -ă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. général, lat. generalis)

1. adj. comun, aplicabil unui mare număr de persoane, ființe sau obiecte dintr-o anumită categorie.
2. care privește pe toți, la care ia parte multă lume.
3. universal.
4. care privește, se ocupă de ceva în linii mari, în ceea ce are esențial.
5. (despre noțiuni) care rezultă dintr-o generalizare.
6. care are loc, există pe o mare întindere.
7. (despre funcții, grade etc.) de rang superior; care poartă răspunderea unei direcții, a unei instituții, întreprinderi etc.
8. s. n. categorie desemnând unitatea trăsăturilor fundamentale, esențiale ale unei clase de obiecte și procese, care se manifestă ca lege a existenței și dezvoltării acestora.

generaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. généraliser)

1. tr. a da o formulare sintetică, generală; (log.) a efectua procesul de generalizare.
2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare.
3. refl. (despre boli) a se extinde în întregul organism.

generalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généralisateur)

1. care generalizează sau permite generalizarea.