marcaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marquage)

1. semn distinctiv, de recunoaștere, pe un lucru.
2. mijloc de semnalizare rutieră pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafața căii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea acestor semne.
3. acțiunea de a marca.
4. tabelă de ~ = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție sportivă.

demarcaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démarquage)

1. demarcare.
2. (sport) plasament al unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea.
3. luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

bornă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. borne)

1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.
2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit.

fanion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fanion)

1. steguleț pentru semnalizări optice, marcaje etc.

graduat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gradué)

1. împărțit în grade; gradat.
2. împărțit în raport cu o scară, un punct de reper, un eșalon et cetera; gradat.
3. pe care sunt făcute marcaje la intervale regulate pentru a permite măsurarea; gradat.
4. augmentat, sporit gradual.

rodeo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. rodeo, fr. rodéo)

1. serbare organizată cu ocazia marcajului vitelor în unele regiuni din America.
2. întrecere sportivă de călărie pe cai nedomesticiți, cu și fără șa, de prindere a animalelor cu lasoul, lupte de tauri etc.

zebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zèbre)

1. mamifer african erbivor, imparicopitat, înrudit cu calul, cu păr gălbui și vărgat cu dungi negre sau brune.
2. mic pește de recif și de acvariu, foarte vioi, cu multă mobilitate, cu dungi de un albastru metalic strălucitor pe fond argintiu sau, la mascul, auriu, originar din india.
3. marcaj de traversare a străzii pentru pietoni prin dungi paralele vopsite.