canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.

documentologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. documentologia)

1. știința stabilirii, exploatării, conservării și difuzării documentelor.

editologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (edita + -logie)

1. știința editării cărților, a prospectării pieței în vederea difuzării lor.

interviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. interview)

1. schimb de întrebări și răspunsuri între un jurnalist și o persoană (sau un grup de persoane) pe un subiect.
2. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (prin ext.) textul convorbirii.
3. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice.
4. convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.
5. ~-document = interviu cu valoare de document.
6. ~-fulger = interviu luat rapid.
7. reportaj-~ = material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului.

obscurantism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. obscurantisme)

1. atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii.
2. refuzul progresului, difuzării cunoștințelor și culturii; stare de înapoiere culturală.
3. (antonim) progresism.

radiooperator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. radiooperator)

1. persoană care este responsabilă de operațiunile unui sistem radio și de aspectele tehnice ale difuzării; operator radio.