bomba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bomber)

1. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă.
2. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară.

bronzaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bronzaje)

1. acțiunea a (se) bronza; rezultat al acestei acțiuni; bronzare.
2. culoarea arămie luată de piele după expunerea la soare.
3. acoperirea cu o pojghiță de bronz sau cu ceva care imită bronzul (a unui obiect).

colos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare.
2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe.

depune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. deponere, după fr. déposer)

1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).
2. a ~ bani = a încredința bani spre păstrare (unei instituții); a ~ mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcționari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.
3. a desfășura, a executa, a presta (o muncă, un efort).
4. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanțe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).
5. intr. (jur.) a face o depoziție.

gudrona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. goudronner)

1. a acoperi cu gudron (o șosea, un obiect) pentru a impermeabiliza, a feri de putrezire.

predicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. prédicatif)

1. adj. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat.
2. verb ~ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume ~ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element ~ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție ~ă suplimentară (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar.
3. (log.) referitor la predicat.