președinte, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. président, lat. praesidens)

1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizație de masă; prezident.
2. cel care conduce dezbaterile unei ședințe, unei comisii etc.
3. șeful statului în unele republici.

președințial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. présidentiel)

1. de președinte, care emană de la un președinte; prezidențial.
2. (var.) preșidențial.

președinție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (preşedinte + -ie)

1. funcția de președinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează președintele; prezidenție.

preselecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pre- + selecta)

1. a selecta în prealabil.

preselecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. présélection)

1. preselecționare.
2. operație de căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată.
3. operație preliminară care permite în unele cutii de viteză determinarea unei combinații alese dinainte.

preselecționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. présélectionner)

1. a selecționa în prealabil.

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.

agonotesie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gr. agonothesia)

1. (antichitate) conducere a întrecerilor atletice la vechii greci; funcția de agonotet, președinția jocurilor.

agonotet

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. agonothetes)

1. (antichitate) personaj care prezida întrecerile atletice la greci; magistrat care acționa ca președinte și judecător de lupte sau jocuri publice.

big (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Biegung)

1. linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton.
2. mașină, asemănătoare unei prese, cu care se fac biguri; mașină de biguit.

birou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.
2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.
3. serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.
4. organ executiv și conducător al activității curente a unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ.
5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă.
6. reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.

cancelar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.).
4. lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare.
6. șef administrativ al unor universități din S.U.A.