catadioptru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catadioptre)

1. sistem optic care răsfrânge razele luminoase în direcția lor de incidență.

direct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. direct, lat. directus)

1. adj. care duce de-a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri.
2. în linie ~ă = din tată în fiu.
3. imediat, nemijlocit, fără intermediar.
4. vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă.
5. adj., adv. (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept.
6. adv. fără înconjur, de-a dreptul.
7. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori.
8. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului.
9. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte.

indirect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt)

1. (și adv.) care nu se face, nu se obține direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.
2. vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație.
3. complement ~ = complement care exprimă obiectul în (de)favoarea căruia se săvârșește o acțiune, asupra căruia se răsfrânge în mod indirect acțiunea verbului; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement indirect pe lângă un verb din regentă.
4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum.
5. (mil.) tragere ~ă = tragere pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd.

paliu 1

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. pallium)

1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului.
2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale.
3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta.
4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta).

reflecta

Parte de vorbire:  I. vb. tr., refl.; II. vb. tr.; III. vb. intr.  
Etimologie: (fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)

1. I. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge, a reîntoarce prin reflecție.
2. II. a oglindi imaginea cuiva sau a ceva.
3. a exprima (un sentiment, un fenomen et cetera).
4. a da sau a fi o imagine mai mult sau mai puțin reprezentativă a cuiva sau a ceva.
5. III. a medita profund, a gândi, a cugeta.

reflectoriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. reflectorize)

1. tr. a răsfrânge orice fascicul de lumină.
2. refl. (despre lumină) a se răsfrânge.