OK
X
înfășurătoare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înfășura)
1.
(matem.)
curbă
tangentă
la
fiecare
dintre
curbele
unei
familii
de
curbe.
înfășurător
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (înfășură + -[ă]tor)
1.
cilindru
pe
care
se
înfășoară
hârtia
la
ieșirea
din
mașina
de
fabricat.
înfășurător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (înfășura + -ător)
1.
care
servește
la
înfășurare,
care
înfășoară.
anou
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anneau)
1.
cerc
realizat
dintr-un
material
dur
și
folosit
pentru
a
atașa,
reține
sau
înfășura
ceva.
2.
bijuterie
anulară;
inel.
3.
ceva
care
amintește
de
această
formă.
autotransformator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autotransformateur)
1.
transformator
de
curent
electric
alternativ
monofazat,
cu
o
singură
înfășurare
și
cu
trei
borne,
două
externe
pentru
tensiunea
înaltă
și
una
intermediară,
care,
împreună
cu
câte
una
din
cele
externe,
constituie
bornele
pentru
tensiunea
joasă.
bandaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bandage)
1.
fașă
cu
care
se
leagă
o
rană,
o
parte
bolnavă
a
corpului;
(p.
ext.)
pansament.
2.
aparat
special
pentru
a
susține
o
hernie.
3.
fașă
cu
care
boxerii
își
înfășoară
pumnii
pe
sub
mănuși.
4.
cerc
metalic
sau
de
cauciuc
care
se
montează
pe
janta
unei
roți
de
vehicul.
5.
sistem
de
inele
din
sârmă
cu
care
se
consolidează
înfășurările
rotoarelor
mașinilor
electrice.
bobina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bobiner)
1.
a
înfășura
(un
fir,
un
cablu)
pe
o
bobină.
bobinaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. bobinage)
1.
acțiunea
de
înfășurare
a
sârmei
sau
a
unui
material
flexibil
pe
bobine;
(prin
metonimie)
set
de
fire
înfășurate;
bobinare.
2.
(concretizat)
totalitatea
bobinelor
unei
mașini,
ale
unui
aparat
electric
etc.
bobinator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. baboneur)
1.
s.
m.
f.
cel
care
execută
bobinări
și
reparații
de
bobine
sau
înfășurări
electrice.
2.
s.
f.
mașină
de
bobinat.
3.
s.
n.
(cinem.)
mecanism
care
asigură
rularea
peliculei
sau
a
benzii
magnetice
pe
noaieuri
sau
bobine.