Dictionar

constanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constance, lat. constantia)

1. însușirea de a fi constant; perseverență.
 

constantan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. constantan)

1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.
 

inconstanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconstance, lat. inconstantia)

1. lipsă de constanță; nestatornicie.
 

autoizotermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + izotermă)

1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.
 

azeotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azéotropisme)

1. proprietate a unui amestec de lichide de a fierbe la o temperatură constantă pentru o anumită presiune, degajând vapori cu aceeași compoziție ca și lichidul din care provin; azeotropie.
 

baretor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. barretter)

1. rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține constantă intensitatea curentului.
 

cheilofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilophagie)

1. (med.) acțiune patologică care consistă în mușcarea constantă a buzelor.
2. tic sau deprindere involuntară de mușcare a buzelor.
 

coeficient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coefficient)

1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică.
2. mărime constantă în anumite condiții date, care indică o anumită proprietate a unei substanțe, a unui sistem, proces tehnologic etc.
3. valoare relativă atribuită la un examen.
 

coerent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cohérent, lat. cohaerens)

1. care prezintă coerență.
2. constituit din părți care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv.
3. care menține o logică, armonie a gândirii.
4. (fiz.) (despre unde) care are aceeași lungime de undă și diferență de fază constantă în timp.
5. (antonime) antilogic, incoerent.