interpret, -ă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. interprète, lat. interpres)
Etimologie: (fr. interprète, lat. interpres)
1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.
2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva.
3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.