Dictionar

morb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. morbus)

1. boală.
2. ~ul lui Pott = tuberculoză la coloana vertebrală.
 

orbecăi

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (orbeca + -ăi)

1. a umbla încoace și încolo pipăind și rătăcind (ca orbii) prin întuneric, a dibui, a bîjbîi.
2. (var.) a orbăcăi, (înv., reg.) a orbeca.
 

orbecăire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. orbecăi)

1. faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare.
2. (var.) (reg.) orbăcăire.
 

orbicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orbiculaire, lat. orbicularis)

1. adj. globular, rotund; circular.
2. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor.
 

orbilianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orbilianisme)

1. folosire a pedepselor corporale în educație.
 

orbita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. orbiter)

1. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită.
 
 

ablepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablepsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
 
 

absorbabil, -ă,

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absorbable)

1. (chim.) care poate fi absorbit.
 
 

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.