taxa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. taxer, lat. taxare)

1. a spune unei taxe; a stabili o taxă, un preț.
2. (fig.) a considera, a socoti, a califica.

hipotaxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypotaxe)

1. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție.

morfosintaxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphosyntaxe)

1. descriere a regulilor de combinare a morfemelor pentru formarea cuvintelor, a sintagmelor și frazelor.

parataxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parataxe)

1. juxtapunere.

sintaxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis)

1. parte a gramaticii care studiază regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze.
2. ~ poetică = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propoziției și a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare.

suprataxa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. surtaxer)

1. a fixa, a impune o suprataxă.

suprataxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surtaxe)

1. taxă suplimentară care se adaugă unei alte taxe fixate anterior.

cacografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cacographie)

1. scriere incorectă, cu deformarea cuvintelor și cu greșeli de sintaxă, la afazici.

cheiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quayage)

1. taxă plătită de nave pentru utilizarea temporară a unui port și a instalațiilor lui.

compostor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. composteur)

1. aparat cu litere sau cifre interșanjabile cu care se marchează, se datează documente.
2. dispozitiv pentru perforat bilete în vehiculele cu autotaxare.

conversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă.

dendrometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dendrométrie)

1. disciplină care se ocupă cu tehnica măsurării volumului arborilor; taxație forestieră.

epistaxis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. épistaxis)

1. (med.) hemoragie exteriorizată prin cavitatea nazală; hemoragie nazală, rinoragie.
2. (var.) (înv.) epistaxă.