Dictionar

articula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. articuler, lat. articulare)

1. tr. a emite, a rosti cuvinte, sunete.
2. a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea.
3. a atașa articolul unui substantiv.
4. refl. a se lega printr-o articulație.
 

antiparticulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiparticule)

1. particulă elementară, cu proprietăți opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice.
 

articular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulaire, lat. articularis)

1. privitor la articulațiile corpului.
2. care afectează articulațiile; care se produce la articulațiile corpului.
3. (expr.) reumatism ~ = reumatism al articulațiilor.
 

articulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT articulatus
2. FR articulé
3. EN articulate; jointed
4. DE gegliedert; mit Gliedern
5. RU членистый
6. HU ízelt, tagolt, cikkelyes
 

articulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulé/s/)

1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).
2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.
 

articulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. articulation, lat. articulatio)

1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunța un sunet.
 

articulatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulatoire)

1. referitor la articulație (3).
 

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac.
 

acromioclavicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acromio-claviculaire)

1. (despre o articulație și ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.
 

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
 

adjectival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție.
3. (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv.