Dictionar

dam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dam/hirsch/, lat. dama)

1. specie de cerb cu coarnele lățite în formă de lopeți; cerb-lopătar.
 

coferdam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cofferdam)

1. compartiment transversal, îngust și etanș, care separă tancurile de combustibili sau lubrifianți ale unei nave de celelalte compartimente.
 

damă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dame, it. dama)

1. doamnă, cucoană.
2. de ~ = femeiesc.
3. femeie de moravuri ușoare, prostituată.
4. carte de joc pe care este desenată figura unei femei.
5. (la jocul de șah) regină.
6. (pl.) joc practicat pe o tablă ca cea de șah cu pioni sau discuri albe și negre.
7. scobitură în copastia unei ambarcații, în care se sprijină manșonul ramei.
 

daman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. daman)

1. mamifer ungulat erbivor, din Africa, cât un iepure, care trăiește în arbori sau pe stânci.
 

damar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dammar)

1. rășină naturală albă-gălbuie cu nuanțe roșii sau negre, dintr-un arbore din Indochina.
 

damasc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. damasco)

1. țesătură de in, bumbac, mătase etc. decorată cu flori și ornamente în relief.
 

damaschetă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. damasquette, it. damaschetto)

1. stofă scumpă de mătase, renumită în secolul XVIII, provenită din Veneția sau din Orient; damasc.
2. tip de pânză brodată cu flori de aur și argint care a fost realizată la Veneția.
 

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.
 

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
 

adamantoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantoblaste)

1. celulă care produce țesutul adamantin.
 

adamantoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a țesutului adamantin.
 

adamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)

1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.
 

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.