Dictionar

penal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pénal, lat. poenalis)

1. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse.
2. drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune.
3. s. n. drept penal.
 

penalicește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (penal + -icește)

1. din punct de vedere penal, sub raport penal; penalmente.
2. în drept penal, într-o procedură penală; penalmente.
3. (prin ext.) în mod represiv; (rar) penalmente.
 

penalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. penalista)

1. avocat sau jurist specialist în drept penal.
 

penalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pénalité)

1. caracterul a ceea ce este penal.
2. caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsă judiciară conform prevederilor legii.
3. sancțiune stabilită de lege; despăgubiri (în bani), amendă.
4. (sport) pedeapsă aplicată unui jucător sau concurent care a încălcat regulile de joc; penalizare.
 

penaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pénaliser)

1. a pedepsi (o infracțiune); a pena.
2. a prevedea, a cere o anumită despăgubire bănească; a amenda.
3. (sport) a sancționa (o echipă, un jucător) pentru încălcarea regulamentului jocului.
 

penalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (penaliza)

1. căruia i s-a aplicat o sancțiune penală.
2. care a fost obligat să plătească (o despăgubire sau) o amendă.
3. (sport) căruia i s-a aplicat o sancțiune pentru încălcarea regulamentului de joc sau a normelor sportive.
 

achita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
2. (fam.) a ucide.
3. tr., refl. a(-și) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).
 

acroleină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acroléine)

1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.
 

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
 

acuzare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acuza)

1. acțiunea de a acuza.
2. persoană, instanță care acuză într-un proces penal.
 

acuzatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.
 

agravant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aggravant, lat. aggravans)

1. care agravează.
2. circumstanțe ~e = împrejurări care măresc răspunderea penală.