OK
X
simplitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (simplu + -itate)
1.
însușirea
de
a
fi
simplu;
simplicitate.
2.
lipsă
de
artificialitate,
de
afectare,
de
rafinament;
sinceritate.
3.
naivitate,
credulitate.
arcadian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arcadien)
1.
din
Arcadia.
2.
de
simplitate
rustică.
aticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1.
formă
specifică
a
dialectului
atic;
(prin
ext.)
formă
sau
construcție
atică
introdusă
într-o
altă
limbă.
2.
mulțimea
calităților
de
gândire
și
expresie
specifice
marilor
scriitori
atici
(eleganța,
finețea,
puritatea
limbajului,
proprietatea
și
vigoarea
expresiei,
precizia,
simplitatea,
concizia
et
cetera).
3.
finețe
de
gust,
măsură,
eleganță,
puritate
de
stil
și
de
limbă.
4.
(antonim)
beotism.
bonomie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bonhomie)
1.
manieră
de
a
fi
și
de
a
acționa
care
dezvăluie
bunătate,
simplitate,
chiar
și
în
cele
mai
mărunte
lucruri;
atitudine,
caracter
de
bonom.
2.
(antonime)
aroganță,
suficiență.
cinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1.
adj.
care
denotă
sfidare;
sarcastic,
sfidător,
insolent,
nerușinat.
2.
școală
~ă
=
școală
filozofică
greacă
din
antichitate
care
s-a
preocupat
îndeosebi
de
problemele
eticii,
propovăduind
autonomia
morală
a
individului,
simplitatea,
întoarcerea
la
natură.
3.
s.
m.
filozof
aparținând
acestei
școli.
4.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
exprimă
deschis
și
fără
jenă
atitudini
și
gânduri
condamnabile;
(om)
nerușinat,
fără
scrupule.
constructivism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. constructivisme)
1.
orientare
estetică,
în
artele
plastice,
literatură
și
muzică,
care
concepe
realitatea
într-o
viziune
de
forme
geometrice,
spațiale,
și
care
luptă
pentru
puritatea
și
simplitatea
liniilor,
pentru
corelarea
artei
cu
tehnica
modernă.
2.
curent
în
arhitectură
care
susține
că
forma
arhitecturală
trebuie
să
fie
expresia
structurii
constructive
a
clădirii.
3.
concepție
care
recunoaște
rolul
activ,
creator
al
gândirii
în
procesul
cunoașterii.
4.
concepție
a
școlii
intuiționiste
din
filozofia
matematicii
potrivit
căreia
activitatea
constructivă
este
baza
exigenței
matematice.
cozerie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. causerie)
1.
conversație
familiară,
de
obicei
lungă;
discuție
prietenoasă
între
mai
multe
persoane.
2.
prezentare
orală
pe
un
ton
de
familiaritate
și
simplitate
în
fața
unui
public
restrâns.