Dictionar

stilistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stylistique)

1. adj. referitor la stil, la mijloacele de exprimare afectivă a limbii.
2. s. f. disciplină care studiază stilurile limbii literare.
 

stilistician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. stylisticien)

1. specialist în stilistică.
2. specialist în studiul științific al stilului.
 

anaforă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaphore, lat. anaphora)

1. procedeu stilistic constând în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor unități sintactice sau metrice; epanaforă.
 
 
 

antorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthorisme, cf. gr. anthorismos)

1. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact; reformulare mai precisă, mai directă.