Dictionar

adrenocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénochrome)

1. produs de oxidare a adrenalinei, cu acțiune hemostatică și tonifiantă asupra pereților vaselor sangvine.
 

batocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bathocrôme)

1. efect produs de o grupare de atomi, care, introdusă în molecula unei substanțe organice, determină închiderea culorii acesteia.
 

biocrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biochrome)

1. (biol.) materie colorantă care poate fi extrasă dintr-o plantă sau un animal; pigment de natură biologică.
 

citocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytochrome)

1. substanță proteică complexă cu rol esențial în respirația celulară.
 

crom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrome)

1. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare.
 

CROM(O)-, CROMAT(O)-, -crom, -cromazie, -cromie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, cf. gr. khroma)

1. „culoare”.
 

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.
 

acentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acentrique, lat. acentricus)

1. (despre cromozomi) nedispus în centru.
2. lipsit de centromere.
 

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
 

acrocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrocentrique)

1. cu centromerul la unul din capetele cromozomului.
 

acromat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromat, germ. Achromat)

1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.
 

acromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achromatique)

1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromat.
2. (despre constituenți celulari) necolorabil.