OK
X
decomandat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. décommandé)
1.
(despre
camerele
unei
locuințe)
cu
intrări
separate,
care
nu
comunică
între
ele;
(despre
apartamente)
cu
astfel
de
camere.
eclipsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
1.
dispariție
parțială
sau
totală
a
imaginii
unui
astru,
ca
urmare
a
interpunerii
altui
astru
între
acesta
și
observator,
sau
a
intrării
lui
în
conul
de
umbră
a
altui
corp
ceresc.
2.
(mar.)
intermitență
a
luminii
unui
far
sau
a
unei
geamanduri
luminoase.
3.
instalație
de
semnalizare
prin
becuri
electrice
așezate
pe
catargul
navelor.
4.
(fig.)
dispariție
sau
trecere
în
umbră
temporară
a
unei
persoane,
a
unui
lucru.
5.
întunecare,
pierdere
temporară
a
cunoștinței.
ecluză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. écluse)
1.
construcție
hidrotehnică
amplasată
pe
o
cale
navigabilă,
care
permite
trecerea
navelor
de
la
un
nivel
al
apei
la
altul;
stăvilar.
2.
cameră
metalică
etanșă,
presurizată,
la
partea
superioară
a
unui
cheson,
destinată
intrării
și
ieșirii
personalului
sau
materialelor;
campană.
3.
cameră
care
permite
ieșirea
echipajului
dintr-un
submarin,
sub
apă,
fără
inundarea
acestuia.
4.
compartiment
special,
cu
etanșeizare
comandată,
al
unei
nave
spațiale,
destinat
ieșirii
cosmonauților
în
spațiul
cosmic.
entranță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entrance)
1.
(inform.)
numărul
de
intrări
ale
unei
porți
logice.
fronton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fronton)
1.
element
arhitectonic
format
dintr-o
cornișă
de
formă
curbă
sau
triunghiulară,
deasupra
intrării
principale
a
unui
edificiu.
2.
element
arhitectural
decorativ
deasupra
unei
porți
ieșinde
a
construcției,
a
ușilor,
ferestrelor
etc.
marchiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. marquise)
1.
soție,
fiică
de
marchiz.
2.
acoperiș
de
sticlă,
deasupra
intrării
principale
a
unei
case.
3.
mic
vestibul
cu
pereții
de
sticlă
la
intrare.
4.
cabina
mecanicului
de
locomotivă.
5.
inel
de
podoabă
cu
o
montură
de
pietre
de
formă
ovală.
6.
numele
unor
pere
zemoase.