lentilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lentille)

1. piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase.
2. ~ electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți, care poate modifica traiectoriile electronilor; ~ de contact = lentilă din materie plastică, ce se aplică direct pe globul ocular pentru corectarea vederii.
3. inel metalic de legătură între două țevi de metal, sau între o țeavă și un perete de metal.
4. lupă.
5. incluziune în sol de forma unei lentil.

bilentilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bi- + lentilă)

1. sistem optic din două semilentile, obținut prin secționarea în diametru a unei lentile convergente.

convergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convergent, lat. convergens)

1. care converge.
2. lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat.
3. (mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale este convergent.

cornean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cornéen)

1. (anat.) referitor la cornee, membrana transparentă a globului ocular.
2. (med.) grefă ~ă = cheratoplastie.
3. (med.) lentilă ~ă = lentilă optică corectivă plasată în contact cu corneea; lentilă de contact.

dioptrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dioptrie)

1. unitate de măsură a convergenței, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanță focală este de 1 m.

distar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Distar)

1. lentilă negativă (divergentă) gravată în dioptrii, care se aplică în același mod ca un filtru colorat în fața obiectivului de fotografiat pentru a permite cuprinderea unei deschideri unghiulare mai mari.

divergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. divergent, lat. divergens)

1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite.
2. lentilă ~ă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele.
3. (mat.; despre un șir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale tinde spre infinit.
4. (fig.; despre păreri, concepții, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii.

divergență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divergence, lat. divergentia)

1. deosebire, opoziție de păreri, de concepții etc.; (p. ext.) neînțelegere, conflict.
2. proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea.
3. însușire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente.
4. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiții variate de mediu, în lupta pentru viață.
5. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă.