matrițer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (matriţă + -er)

1. lucrător la matrițe.

calandru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calandre)

1. mașină cu mai mulți cilindri metalici rotitori, prin care trece și este presat un material.
2. presă cu cilindri în tipografie pentru imprimarea în relief, pe carton special, a matrițelor de stereotipie.

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

desablaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dessablage)

1. (turnătorie) îndepărtarea nisipului care a fost folosit pentru formarea matriței în care a fost turnată o piesă de metal; desablare.

estampare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. estampage)

1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastică la rece, a unei bucăți de metal cu ajutorul matrițelor.
2. tehnică decorativă în ceramică și pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul în relief; estampaj.
3. imprimare a unei inscripții, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apăsarea unei foi de hârtie umezite, a unei pelicule de masă plastică etc.

flanc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flanc)

1. extremitate laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă.
2. din ~ = dintr-o parte; în ~ (câte unul) = unul în spatele altuia.
3. carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie.
4. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.
5. porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă.
6. fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave.
7. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal.

formare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (forma)

1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație; pregătire, instruire, educare.
2. confecționare și montare a unei forme de turnătorie.
3. procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc.
4. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie.
5. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită.