Dictionar

pluralitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pluralité, lat. pluralitas)

1. număr, cantitate mare; multiplicitate, pluritate, diversitate.
 

diversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diversité, lat. diversitas)

1. caracterul sau însușirea a ceea ce este divers; stare care indică o pluralitate; varietate, felurime.
2. ~ culturală = existența unor culturi diferite în cadrul unei organizații sau societăți.
3. ~ lingvistică = realitatea existenței unor limbi diverse și multiple în lume încă de la originile umanității.
 

multiplicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. multiplicité, lat. multiplicitas)

1. faptul de a fi multiplu; pluralitate.
2. (mat.) faptul că o soluție a unei ecuații este multiplă.
3. număr care arată de câte ori o soluție satisface o anumită ecuație.
 

personalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. personnalisme)

1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism.
2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu.
3. ~ energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste.
 

pluralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pluralisme)

1. concepție filozofică potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de esențe izolate, independente una de alta.
2. orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multitudine de factori echivalenți, de principii etc. ce fac posibile căi diferite de dezvoltare a societății.
3. principiu al democrației potrivit căruia funcționarea acesteia, garantarea drepturilor și libertăților sunt condiționate de existența mai multor forțe politico-sociale.
 

pluritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pluritas)

1. pluralitate.
 

polilingvism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. polylinguisme)

1. pluralitate de limbi vorbite de către același individ sau același grup social.