OK
X
cultură pură
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cultura
pura
2.
FR
culture
pure
3.
EN
pure
culture;
isolation
4.
DE
Reinkultur
5.
RU
чистaя
культурa
6.
HU
tiszta
(nem
vegyes)
kultúra
cupură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coupure)
1.
tăietură;
(parte
dintr-un)
articol,
anunț
etc.,
tăiat
dintr-un
jurnal.
2.
(fin.)
bilet
de
hârtie,
cu
imprimare
specială,
emis
ca
bancnotă,
bani
de
hârtie
și
titluri
de
valoare
(acțiuni
și
obligațiuni).
depura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dépurer)
1.
a
face
mai
pur,
a
curăța,
a
purifica.
epura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. épurer)
1.
a
curăța
de
substanțele,
de
corpurile
nefolositoare
ori
dăunătoare,
a
purifica
apa,
spre
a
o
face
potabilă.
2.
a
îndepărta
dintr-o
instituție,
întreprindere
etc.
elementele
necorespunzătoare;
a
concedia.
3.
(fam.)
a
exclude.
4.
(cu
privire
la
fondul
unei
biblioteci)
a
îndepărta
cărțile
necorespunzătoare
din
punct
de
vedere
științific
sau
politic.
epură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épure)
1.
desen
liniar
care
reprezintă
la
scară,
pe
unul
sau
mai
multe
planuri,
proiecțiile
diferitelor
părți
ale
unei
figuri
cu
trei
dimensiuni.
ghipură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. guipure)
1.
gen
de
dantelă
cu
ochiuri
largi,
a
cărei
împletitură
comportă
un
sistem
de
fire
ce
evoluează
diferit.
2.
desen
care,
prin
forma
sa,
amintește
de
acest
tip
de
dantelă.
abcede
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)
1.
a
(se)
transforma
în
abces;
a
supura.
acetamidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acétamide)
1.
(chimie)
compus
organic,
alb,
cristalin
și
solid
în
forma
sa
pură,
produs
prin
deshidratarea
acetatului
de
amoniu
(CH
3
CONH
2
);
amidă
a
acidului
acetic.
adenoflegmon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adénophlegmon)
1.
(med.)
inflamație
supurată
a
unui
ganglion
sau
a
unei
glande;
abces
ganglionar.
aerotanc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. aerotank)
1.
construcție
pentru
epurarea
biologică
a
apelor.
angusticlavă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angusticlave)
1.
fâșie
îngustă
de
purpură
cu
care
era
tivită
toga
romană.
2.
toga
însăși.
carie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carie, lat. caries)
1.
boală
a
dinților
prin
măcinare
lentă
și
progresivă
a
smalțului
și
a
dentinei.
2.
supurație
interstițială
a
țesutului
osos.
3.
defect
superficial
al
pieselor
turnate,
sub
forma
unor
canale
cu
margini
neregulate.
4.
degradare
a
lemnului
prin
găurire
și
măcinare
de
către
cari.