tetrafonie
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. tétraphonie)
Etimologie: (fr. tétraphonie)
1. metodă de înregistrare și reproducere muzicală care folosește patru canale independente, poziționate la cele patru colțuri ale unui spațiu, încercând să recreeze pentru ascultător atmosfera sonoră a sălii de concert sau a studioului de înregistrări; cvadrifonie, cuadrofonie.