OK
X
taxa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. taxer, lat. taxare)
1.
a
spune
unei
taxe;
a
stabili
o
taxă,
un
preț.
2.
(fig.)
a
considera,
a
socoti,
a
califica.
hipotaxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hypotaxe)
1.
subordonare
a
unei
propoziții
față
de
o
altă
propoziție.
morfosintaxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. morphosyntaxe)
1.
descriere
a
regulilor
de
combinare
a
morfemelor
pentru
formarea
cuvintelor,
a
sintagmelor
și
frazelor.
parataxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. parataxe)
1.
juxtapunere.
sintaxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis)
1.
parte
a
gramaticii
care
studiază
regulile
privitoare
la
îmbinarea
cuvintelor
în
propoziții
și
a
propozițiilor
în
fraze.
2.
~
poetică
=
ansamblu
de
procedee
stilistice
care,
folosind
topica
propoziției
și
a
frazei,
sporesc
expresivitatea
limbii
literare.
suprataxa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. surtaxer)
1.
a
fixa,
a
impune
o
suprataxă.
suprataxă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. surtaxe)
1.
taxă
suplimentară
care
se
adaugă
unei
alte
taxe
fixate
anterior.
cacografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cacographie)
1.
scriere
incorectă,
cu
deformarea
cuvintelor
și
cu
greșeli
de
sintaxă,
la
afazici.
cheiaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quayage)
1.
taxă
plătită
de
nave
pentru
utilizarea
temporară
a
unui
port
și
a
instalațiilor
lui.
compostor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. composteur)
1.
aparat
cu
litere
sau
cifre
interșanjabile
cu
care
se
marchează,
se
datează
documente.
2.
dispozitiv
pentru
perforat
bilete
în
vehiculele
cu
autotaxare.
conversiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)
1.
modificare
a
condițiilor
inițiale
ale
unui
împrumut.
2.
preschimbare
a
unei
valori
monetare
într-o
valoare
de
altă
natură.
3.
(rar)
schimbare
a
naturii,
a
formei
unui
lucru.
4.
modificare
a
unui
sistem
fizic
sau
tehnic
prin
transformarea
unor
mărimi
date.
5.
transformare,
în
urma
unui
proces
chimic,
a
unei
specii
de
molecule
în
alte
specii
de
molecule.
6.
(biol.)
schimbare
în
ordine
liniară
a
genelor;
transmutație
genetică.
7.
reluare
în
ordine
inversă
a
termenilor
unei
sintagme,
cu
sau
fără
schimbarea
înțelesului
ori
funcțiilor
sintactice;
reversiune.
8.
schimbare
a
clasei
lexico-gramaticale,
a
valorii
unui
cuvânt;
hipotaxă.
9.
(log.)
răsturnare
a
unei
judecăți
prin
înlocuirea
reciprocă
a
subiectului
cu
predicatul.
10.
traducere
a
unui
cuvânt,
număr
sau
mesaj
alfanumeric
dintr-un
cod
sau
limbaj
într-altul.
11.
mecanism
psihic
care
face
să
apară
un
simptom
corporal
la
locul
unui
efect
refulat
ce
nu
poate
accede
în
conștiință
fără
a
provoca
o
reacție
de
angoasă.
dendrometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dendrométrie)
1.
disciplină
care
se
ocupă
cu
tehnica
măsurării
volumului
arborilor;
taxație
forestieră.
epistaxis
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. épistaxis)
1.
(med.)
hemoragie
exteriorizată
prin
cavitatea
nazală;
hemoragie
nazală,
rinoragie.
2.
(var.)
(înv.)
epistaxă.