OK
X
utila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. outiller)
1.
a
înzestra,
a
dota
un
atelier,
o
fabrică
cu
utilajul
necesar.
automutila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (auto1- + mutila)
1.
refl.
a
se
mutila
în
mod
voluntar.
autoutila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (auto1- +utila)
1.
refl.
(despre
întreprinderi,
instituții)
a
se
utila
cu
mijloace
proprii;
a
se
autodota.
grizutilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. grisoutine)
1.
exploziv
antigrizutos
pe
bază
de
săruri
hidratate
și
nitroglicerină.
mutila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. mutiler, lat. mutilare)
1.
a
tăia,
a
amputa,
a
schilodi;
a
ciunti;
(p.
ext.)
a
desfigura,
a
deforma.
reutila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (re1- + utila)
1.
a
utila
din
nou,
a
înzestra
cu
noi
utilaje.
utilaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. outillage)
1.
ansamblu
de
instalații,
mașini,
aparate,
unelte
etc.
trebuitoare
unei
anumite
lucrări
sau
pentru
asigurarea
procesului
de
muncă
într-o
întreprindere.
2.
secție
într-o
uzină
metalurgică
destinată
fabricării,
reparării
și
întreținerii
de
scule
și
mașini-unelte.
acționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. actionner)
1.
intr.
a
întreprinde
o
acțiune.
2.
a
se
comporta
într-o
anumită
împrejurare.
3.
tr.
a
pune
în
mișcare
un
sistem,
utilaje
etc.
4.
a
~
în
justiție
=
a
da
(pe
cineva)
în
judecată.
amalgamator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amalgamateur)
1.
utilaj
pentru
extragerea
aurului
din
minereuri.
anaplastie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anaplastie)
1.
operație
chirurgicală
cu
scopul
de
a
reda
forma
normală
a
unui
organ
mutilat.
antrenor, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entraîneur)
1.
s.
m.
f.
persoană
calificată
care
se
ocupă
de
antrenarea
sportivilor.
2.
s.
n.
utilaj
pentru
rotirea
unor
scule
sau
a
pieselor
de
mașini-unelte.
articol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)
1.
expunere
într-o
publicație
periodică,
tratând
o
problemă
dintr-un
domeniu
oarecare.
2.
subdiviziune
a
unei
legi,
a
unui
regulament
etc.
3.
diviziune
a
unui
buget,
a
unui
plan
financiar.
4.
obiect
de
comerț.
5.
parte
de
vorbire
flexibilă,
care
însoțește
substantivul
sau
adjectivul,
cu
rolul
de
a
individualiza
obiectul
denumit.
6.
fiecare
dintre
fragmentele
diferitelor
părți
ale
corpului
crustaceelor,
insectelor
și
acarienilor.
7.
fiecare
dintre
segmentele
unui
organism
sau
organ
vegetal.
8.
(inform.)
element
logic
al
unei
înregistrări
dintr-un
fișier,
cea
mai
mică
unitate
de
informație
utilă
prelucrată
de
un
program.
asepsie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asepsie)
1.
absență
a
germenilor
microbieni.
2.
sterilizare
a
instrumentelor
și
utilajelor
chirurgicale.