OK
X
mașinărie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. machinerie)
1.
ansamblu
de
piese
ale
unei
mașini;
mecanism.
mașină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. machine, germ. Maschine)
1.
sistem
tehnic
alcătuit
din
piese
cu
mișcări
determinate,
care
transformă
o
formă
de
energie
în
altă
formă
de
energie
sau
în
lucru
mecanic
util;
(prin
restr.)
dispozitiv,
instrument,
aparat;
mecanism,
(pop.)
mașinărie.
2.
nume
dat
unor
sisteme
tehnice
puse
în
mișcare
prin
diferite
feluri
de
motoare:
a)
locomotivă;
b)
batoză;
c)
automobil.
3.
orice
mecanism
(cu
motor)
sau
dispozitiv,
instrument
(mecanic)
ce
efectuează
un
lucru
util.
4.
vehicul
cu
motor
utilizat
pentru
transportul
unui
număr
mic
de
persoane
sau
pentru
transportul
unui
volum
mic
de
obiecte;
autovehicul,
automobil,
auto.
5.
~
de
serviciu
=
vehicul
pus
la
dispoziția
unei
persoane
de
către
o
companie
publică
sau
privată,
ca
parte
a
activității
sale
profesionale.
6.
~
personală
=
vehicul
deținut
de
o
persoană
fizică
și
care
îl
folosește
pentru
uz
personal.
7.
~-capcană
=
mașină
cu
încărcătură
explozivă
care
este
acționată
prin
telecomandă
sau
printr-un
ceas
special,
folosită
în
atentate
teroriste.
8.
~-agricolă
=
mașină
folosită
în
agricultură.
9.
~-unealtă
=
mașină
de
lucru
care
prelucrează
materiale
prin
operații
mecanice.
10.
~
de
calcul
(sau
de
calculat)
=
mijloc
tehnic
de
mecanizare
sau
de
automatizare
a
operațiilor
de
calcul
și
de
prelucrare
a
informației,
care
poate
fi
acționat
manual,
electric
sau
electronic.
11.
(fig.)
ansamblu
complex
de
mijloace
folosite
într-un
anumit
scop
(reprobabil).
12.
epitet
dat
unui
om
care
lucrează
mult
și
cu
mișcări
automate,
mecanice.
ruaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rouage)
1.
ansamblul
pieselor
unei
mașini.
2.
(fig.)
mașinărie
cu
roți.
3.
mecanism,
sistem,
organism,
organ
(minor)
într-o
muncă
administrativă.