OK
X
astronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astronomie, lat., gr. astronomia)
1.
știință
care
studiază
mișcările,
structura
și
evoluția
corpurilor
cerești,
universul
în
totalitatea
lui.
arheoastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (arheo- + astronomie)
1.
disciplină
care
studiază
datele
astronomiei
arhaice
după
simbolurile
iconografice
din
preistorie.
bioastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + astronomie)
1.
ramură
a
astronomiei
care
studiază
condițiile
apariției
vieții
și
formele
de
viață
primitive
de
pe
alte
planete
cu
ajutorul
undelor
radio
ce
parvin
din
diverse
galaxii.
etnoastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (etno- + astronomie)
1.
disciplină
care
studiază
motivele
etnografice,
textele
sacre
și
rituale
tradiționale
ale
popoarelor
referitoare
la
astre,
constelații.
gastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gastronomie)
1.
arta
de
a
prepara
mâncăruri
alese
sau
de
a
le
aprecia.
radioastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. radioastronomie)
1.
ramură
a
astronomiei
care
studiază
obiectele
cerești
ce
emit
sau
reflectă
radiounde.
antelie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anthélie)
1.
(astronomie)
pată
luminoasă,
rotundă,
care
se
formează
pe
cer
în
partea
opusă
Soarelui.
2.
(meteorologie)
aparență
luminoasă,
plasată
vizavi
de
soare,
care
apare
din
cauza
acelor
de
gheață
care
plutesc
în
atmosferă
sau
care
coboară
încet.
arheoastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (arheo- + astronomie)
1.
disciplină
care
studiază
datele
astronomiei
arhaice
după
simbolurile
iconografice
din
preistorie.
artă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)
1.
formă
a
activității
umane
care
oglindește
realitatea
în
imagini
expresive;
totalitatea
operelor
care
aparțin
acestei
forme.
2.
operă
de
~
=
operă
rezultată
din
activitatea
artistică
creatoare.
3.
~e
liberale
=
denumire
dată
în
învățământul
medieval
gramaticii,
retoricii,
dialecticii
(trivium),
aritmeticii,
geometriei,
astronomiei
și
teoriei
muzicii
(quadrivium).
4.
îndemânare
deosebită,
pricepere,
măiestrie,
abilitate.
5.
~
militară
=
parte
a
științei
militare
care
studiază
teoria
și
practica
pregătirii
și
ducerii
acțiunilor
de
luptă
și
a
războiului.
astrofizic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. astrophysique)
1.
adj.
referitor
la
astrofizică.
2.
s.
f.
ramură
a
astronomiei
care
studiază
proprietățile
fizice,
compoziția
chimică,
structura
și
mișcarea
corpurilor
cerești.
astrofizician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. astrophysicien)
1.
specialist
în
astrofizică,
parte
a
astronomiei
care
studiază
proprietățile
fizice
ale
corpurilor
cerești.
astrofotometrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. astrophotométrie)
1.
(astronomie)
știință
a
măsurării
intensității
luminoase
a
stelelor;
fotometrie
astronomică.