OK
X
încăpere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (încăpea)
1.
cameră,
odaie.
2.
volumul,
spațiul,
cuprinsul
unui
lucru.
acustic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acoustique)
1.
adj.
referitor
la
acustică.
2.
s.
f.
ramură
a
fizicii
care
studiază
natura
și
proprietățile
sunetelor.
3.
disciplină
muzicală
care
studiază
sunetele
și
legile
perceperii
lor.
4.
calitate
a
audiției
sunetelor
într-o
încăpere.
aditon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. adyton)
1.
(ant.)
încăpere
secretă
a
unui
templu
grecesc.
atelier
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atelier)
1.
locul
în
care
se
execută
lucrări
manuale,
sau
se
practică
activități
manuale
de
artă
sau
de
agrement;
(p.
ext.)
locul
unde
se
dezvoltă
o
lucrare.
2.
încăpere,
local
cu
unelte
sau
mașini
unde
se
desfășoară
o
activitate
meșteșugărească
sau
industrială.
3.
totalitatea
lucrătorilor
care
muncesc
într-un
asemenea
local.
4.
local
amenajat
în
care
lucrează
un
artist;
încăpere
de
lucru
a
unui
pictor,
fotograf
etc.;
studio.
5.
locul
în
care
mai
mulți
elevi
sau
studenți
lucrează
sub
îndrumarea
unui
maestru
(profesor,
artist
etc.);
(p.
ext.)
ansamblul
artiștilor
sau
al
elevilor
care
lucrează
sub
îndrumarea
aceluiași
maestru
sau
grup
de
maeștri.
6.
(prin
ext.)
grup
de
persoane
reunite
pe
o
perioadă
determinată
de
timp
pentru
a
reflecta
asupra
unui
subiect
dat
sau
a
realiza
un
proiect
comun.
7.
(fig.)
centru
de
producție
artistică-literară.
8.
(înv.)
șantier.
bandotecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)
1.
arhivă
de
benzi
magnetice.
2.
încăpere,
mobilă
pentru
benzi.
birou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)
1.
masă
de
scris,
cu
sertare.
2.
încăpere
în
care
se
află
una
sau
mai
multe
mese
de
scris,
la
care
lucrează
persoanele
respective.
3.
serviciu
public
unde
lucrează
funcționari,
specialiști
etc.
4.
organ
executiv
și
conducător
al
activității
curente
a
unei
organizații
politice,
de
masă,
obștești,
științifice,
internaționale,
al
unui
organ
administrativ.
5.
grup
de
membri
ai
unei
adunări,
însărcinat
să
conducă
adunarea
respectivă.
6.
reunire
a
președintelui,
a
vicepreședinților
și
a
secretarilor
unei
adunări
legiuitoare.
boxa 2
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (boxă)
1.
a
împărți
o
încăpere
în
boxe.