minus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. minus)

1. s. n. semn grafic (-) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ.
2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative.
3. deficit, lipsă.
4. adv. mai puțin, fără.

minuscul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minuscule, lat. minusculus)

1. adj. de dimensiuni (foarte) mici.
2. s. f. literă mică, de rând.

terminus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. terminus)

1. inv. demarcație (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc.
2. loc, punct care marchează sfârșitul.
3. punct final de oprire al unui mijloc de transport; stația ultimă; capăt.

casă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții.
5. a face ~a = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.

criptocristalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptocristallin)

1. (despre structura mineralelor, a rocilor) foarte fin cristalizat; care prezintă cristale minuscule, greu vizibile la microscop, dar detectate prin difracția razelor X.

deport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déport)

1. (fin.) diferență în minus între cursul la termen al unei valute și cel la vedere al acesteia pe aceeași piață valutară.
2. (jur.) act de recuzare sau de desesizare.

gigantesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gigantesque)

1. care depășește cu mult proporțiile obișnuite; care depășește semnificativ dimensiunea obișnuită.
2. care este extraordinar de mare, disproporționat; gigantic.
3. (antonim) infim, minuscul, liliputan.

heteroploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéroploïdie)

1. modificare în plus sau în minus a numărului de cromozomi caracteristic unei specii.

infim/infim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infime, lat. infimus)

1. extrem de mic; minuscul; neînsemnat.