OK
X
acreditat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (acredita)
1.
(și
s.)
împuternicit
ca
reprezentant
diplomatic.
corp
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corps, lat. corpus)
1.
s.
n.
organismul
considerat
ca
un
tot
anatomic
și
funcțional;
trup.
2.
trup
fără
cap;
trunchi.
3.
parte
principală
din
ceva.
4.
corp
de
legi
=
culegere
de
legi;
corpus.
5.
porțiune
de
materie
bine
determinată.
6.
(chim.)
substanță
(organică
sau
anorganică).
7.
obiect
material,
lucru.
8.
corp
ceresc
=
corp
natural
sau
artificial
din
spațiul
cosmic;
corp
negru
=
corp
capabil
să
absoarbă
integral
radiația
termică
incidentă,
de
orice
lungime
de
undă.
9.
corp
delict
=
obiect
care
a
servit
la
săvârșirea
unei
infracțiuni.
10.
(mat.)
mulțime
înzestrată
cu
două
operații
(adunare
și
înmulțire),
caracterizată
prin
proprietăți
de
asociativitate,
distributivitate,
precum
și
prin
existența
elementelor
neutre
și
inverse
în
raport
cu
cele
două
operații.
11.
corp
fonetic
=
totalitatea
sunetelor
care
alcătuiesc
un
cuvânt
sau
o
formă
gramaticală.
12.
unitate
cu
care
se
măsoară
mărimea
literelor
tipografice.
13.
totalitatea
persoanelor
care,
prin
funcție
sau
profesiune,
formează
o
unitate
deosebită,
legal
constituită.
14.
corp
de
balet
=
a)
ansamblul
balerinilor
dintr-un
teatru
de
operă,
operetă
sau
estradă;
b)
grup
de
dansatori
având
într-un
spectacol
rol
similar
corului
de
operă;
corp
diplomatic
=
totalitatea
reprezentanților
diplomatici
străini
acreditați
pe
lângă
un
stat.
15.
corp
electoral
=
totalitatea
persoanelor
care
se
bucură
de
drept
de
vot
la
data
efectuării
unor
alegeri.
16.
mare
unitate
militară
în
alcătuirea
căreia
intră
mai
multe
divizii,
brigăzi
și
regimente
de
toate
armele.
17.
corp
de
gardă
=
clădire
sau
încăpere
din
incinta
unui
obiectiv
de
pază
ocupată
de
o
gardă
militară.
18.
s.
m.
(med.)
denumire
dată
unor
structuri
anatomice.
creditor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. créditeur, lat. creditor)
1.
adj.
referitor
la
credite;
care
a
acreditat.
2.
s.
m.
f.
persoană
fizică
sau
juridică
care
acordă,
cu
titlu
de
împrumut,
o
sumă
de
bani
sau
alte
valori.
3.
titular
al
unui
drept
de
creanță.
persona grata
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)
1.
persoană
agreată
de
un
guvern
pe
lângă
care
este
acreditată
diplomatic.
2.
~
non
grata
=
diplomat
devenit
indezirabil
pentru
guvernul
țării
pe
lângă
care
a
fost
acreditat.