undă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (lat. unda, după fr. onde)
Etimologie: (lat. unda, după fr. onde)
1. fiecare din seria de mișcări concentrice care se propagă într-un mediu fluid sub influența unei impulsiuni.
2. lungime de ~ = distanța la care se propagă o undă într-un interval dat; ~ de șoc = a) suflul unei bombe; b) undă seismică de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor.