OK
X
agrume
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. agrumes)
1.
termen
generic
care
denumește
fructele
citrice;
hesperide.
2.
denumire
colectivă
pentru
portocale,
lămâi,
mandarine,
grepfruturi
etc.
ashram
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ashram)
1.
ermitaj,
locul
de
retragere
colectivă
unde
discipolii
se
adună
în
jurul
unui
guru
pentru
a
primi
învățătura
sa.
chorus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. chorus)
1.
vechi
dans
și
cântec
englezesc
vioi,
interpretat
de
unul
sau
mai
mulți
soliști,
refrenul
reluat
de
cor.
2.
partea
principală
a
unei
teme
de
jaz.
3.
improvizație
colectivă
după
improvizațiile
soliștilor.
colectivitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collectivité)
1.
grup
mare
de
oameni
care
duc
o
viață
colectivă.
2.
societate.
3.
~
statistică
=
totalitatea
unităților
statistice
studiate
pentru
cunoașterea
fenomenelor
sau
proceselor
economice,
având
unele
trăsături
comune,
caracteristici
statistice,
dar
o
mărime
variabilă.
colegiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. collegium, fr. collège)
1.
(în
Roma
antică)grup
(de
cel
puțin
trei
persoane)
însărcinat
cu
o
anumită
funcție
publică.
2.
organ
de
conducere
colectivă
și
de
îndrumare
a
unui
periodic,
a
unei
lucrări,
cărți
etc.,
a
unei
întreprinderi
sau
instituții.
3.
corp
sau
asociație
a
unor
persoane
care
au
aceeași
profesie
sau
aceeași
demnitate.
4.
(jur.;
în
unele
țări)
colectiv
de
judecători
în
cadrul
organizării
interne
a
instanței
supreme
sau
cu
atribuții
speciale
pe
lângă
unele
organe
de
jurisdicție.
5.
~
de
avocați
=
colectiv
al
avocaților
dintr-o
unitate
administrativ-teritorială.
6.
~
de
partid
=
organ
care
controlează
modul
în
care
se
respectă
prevederile
statutului
cu
privire
la
disciplina
și
morala
de
partid
etc.
7.
(în
trecut)
categorie
electorală
care
îngloba
cetățenii
cu
aceeași
avere
sau
cu
același
rang
social.
8.
instituție
de
învățământ
public
asemănător
liceului,
cu
o
organizare
specială.
9.
~
de
redacție
=
organ
consultativ
pe
lângă
redactorul-șef
al
unei
publicații;
comitet
de
redacție.
comitet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. komitet, fr. comité)
1.
organ
de
stat,
de
conducere
sau
îndrumare
colectivă
a
unor
organizații
politice,
de
masă
etc.
2.
~
central
=
organ
superior
al
unui
partid
(comunist
sau
muncitoresc)
ori
al
unei
organizații
de
masă;
~
executiv
=
organ
de
conducere
al
unui
consiliu
popular,
care
exercită
funcțiile
acestuia
în
perioada
dintre
două
sesiuni;
~
de
redacție
=
colegiu
de
redacție.
3.
organism
în
cadrul
unei
conferințe
sau
organizații
internaționale,
cu
atribuții
limitate
și
temporare.