Dictionar

opta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. opter, lat. optare)

1. a alege dintre mai multe soluții, situații etc. pe cea mai convenabilă.
 

adopta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adopter, lat. adoptare)

1. a înfia un copil.
2. a-și însuși felul de a fi al cuiva.
3. a alege cu predilecție.
4. a accepta (prin vot).
 

coopta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coopter, lat. cooptare)

1. a primi pe cineva într-un colectiv, comitet etc. prin voința membrilor acestuia.
 

coptă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. copte)

1. limbă dispărută care se vorbea în Egipt.
2. limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în secolul XVII.
 

optație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. optation, lat. optatio)

1. figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație.
 

optativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. optatif, lat. optativus)

1. adj. care exprimă o dorință.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o acțiune, o stare a cărei realizare este dorită.
3. s. n. mod verbal care exprimă o acțiune dorită.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

adoptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptable)

1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.
 

adoptant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.
 

adopție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adoption, lat. adoptio)

1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
 

americanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. américaniste)

1. specialist în americanistică.
2. adept al americanismului.
3. susținător a ceea ce este american; cel care adoptă sau pretinde că adoptă idei și maniere (nord-)americane.
 

amoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.