Dictionar

super 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. supère)

1. (bot.; despre ovar) situat deasupra învelișurilor florale.
 

SUPER-, SUPRA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. super-, supra-, cf. lat. super, supra)

1. „superior, excesiv; deasupra, peste, care se adaugă; extraordinar, superlativ”.
 

superaeronavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (super1- + aeronavă)

1. aeronavă de mare capacitate.
 

superaliaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superalliage)

1. aliaj refractar complex care prezintă rezistență la temperaturi mai mari de 800ºC.
 

superangular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superangulaire)

1. (fot.) obiectiv~ = obiectiv cu un unghi de deschidere mai mare, astfel încât poate încadra o imagine mai mare decât un obiectiv normal.
 

superarbitra

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. superarbitrieren)

1. a acționa ca superarbitru; a departaja arbitrii în caz de dezacord.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.
 

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
 

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.
 

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.