urzicător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (urzica + -ător)

1. care urzică, care produce usturime; urticant, usturător.
2. (fig.) care atinge amorul propriu; care conține aluzii răutăcioase; caustic, sarcastic, ironic.

afonizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afoniza)

1. pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire.

CNID-, CNIDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. enid/o/-, cf. gr. knide)

1. „urzică, actinie”.

combina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. combiner, lat. combinare)

1. tr. a îmbina, a împreuna.
2. (fam.) a plănui în gând; a urzi.
3. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus.

dialog

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. comunicare verbală între două persoane, cel mai adesea, sau grupuri de persoane; (prin metonimie) conținutul prezentei comunicări.
2. schimb de opinii între reprezentanții a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuși un personaj literar.
5. scriere redactată, lucrare care adoptă forma unui interviu, o conversație între două sau mai multe persoane.
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
7. (muzică) două părți care își răspund reciproc și care adesea se reunesc.
8. (expr.) ~ul surzilor = conversație imposibilă între doi (sau mai mulți) indivizi, din cauza refuzului reciproc de a asculta opinia și punctul de vedere al celuilalt (celorlați).
9. (antonime) monolog, soliloc.

fizalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. physalie)

1. animal celenterat marin, din ordinul sifo-noforelor, dintr-o veziculă flotantă, care susține polipii reproducători, nutritivi, și filamente urzicătoare lungi.

formic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. formique)

1. acid ~ = acid corosiv care se găsește în corpul furnicilor roșii și în frunzele de urzică; acid metanoic; aldehidă ~ă = formaldehidă.