OK
X
vapori
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vapeur, lat. vapor)
1.
pl.
substanță
aflată
în
stare
gazoasă
la
o
temperatură
inferioară
celei
critice.
vaporimetru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Vaporimeter)
1.
instrument
pentru
măsurarea
punctului
de
fierbere
al
conținutului
în
alcool
aflat
sub
formă
de
vapori
într-un
lichid
sub
presiune.
vaporiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. vaporiser)
1.
tr.,
refl.
(despre
lichide)
a
(se)
transforma
în
vapori.
2.
a
(se)
pulberiza.
3.
tr.
(text.)
a
supune
acțiunii
vaporilor
firele,
pentru
a
se
asigura
o
stabilitate
mai
bună,
sau
țesăturile,
pentru
a
fixa
coloranții
pe
fibre.
vaporizație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. vaporisation)
1.
operație
prin
care
o
substanță
trece
din
starea
lichidă
sau
solidă
în
starea
gazoasă,
sub
efectul
căldurii;
rezultat
al
acestei
operațiuni;
vaporizare.
2.
(var.
înv.)
vaporizațiune,
vaporizățiune.
vaporizator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vaporisateur)
1.
aparat,
instalație
în
care
se
efectuează
vaporizarea
unor
soluții,
în
scopul
concentrării
sau
al
distilării
acestora.
2.
pulverizator.
3.
(mar.)
boiler
din
instalația
de
distilare
a
apei
de
mare
la
bordul
navei;
evaporator.
ablativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
care
poate
suferi
ablațiuni
(transformarea
progresivă
a
unui
material
prin
descompunere,
fuziune,
vaporizare,
sublimare,
eroziune).
anilism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anilisme)
1.
intoxicație
acută
sau
cronică
cu
anilină
(prin
inhalare,
ingerare
și
contact
cu
pielea,
inclusiv
sub
formă
de
vapori).
ATMO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. atmo-, cf. gr. atmos „aburi, vapori”)
1.
„vapori,
aer,
gaze,
atmosferă;
gazos,
aerian,
atmosferic”.
autocirculație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autocirculation)
1.
menținere
a
deplasării
unei
ape
în
circuitul
închis
de
vaporizare
al
unor
căldări
acvatubulare.
azeotropism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. azéotropisme)
1.
proprietate
a
unui
amestec
de
lichide
de
a
fierbe
la
o
temperatură
constantă
pentru
o
anumită
presiune,
degajând
vapori
cu
aceeași
compoziție
ca
și
lichidul
din
care
provin;
azeotropie.
brasaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brassage)
1.
amestecare
a
combustibilului
pulverizat
sau
în
stare
de
vapori
cu
aerul
comburant
înainte
de
introducerea
lui
în
cilindrul
motorului.
2.
amestecare
la
cald
a
făinii
de
malț
cu
apă
caldă
pentru
a
se
obține
mustul
de
bere.