Dictionar

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.
 

arenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arène, lat. arena)

1. loc circular acoperit cu nisip (sau rumeguș), în mijlocul unui amfiteatru, circ etc.
2. suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport în care au loc competițiile.
3. sediment continental neconsolidat, din roci dezagregate.
4. (fig.) domeniu, sferă a unei activități.
 

circ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar.
5. ~ lunar = crater lunar.
 

estradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estrade)

1. platformă într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului.
2. de ~ = (despre teatru, muzică, concerte, spectacole) ușor, variat, distractiv, satiric.
3. parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc.
4. gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând piese vocale și instrumentale cu caracter dansant, satiric, umoristic.
 

graden

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradin, it. gradino)

1. treaptă înaltă la baza unui edificiu.
2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc.
3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală.
 

precincție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. praecinctio)

1. fiecare dintre scările unui amfiteatru roman.
 

coloseu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. colosseus „colosal, gigantic”)

1. nume dat în Evul Mediu amfiteatrului din Roma, început de împăratul Vespasian în anul 72 d.Hr. și finalizat de Titus în anul 80 d.Hr.; uneori termenul a fost extins pentru a se referi în general la amfiteatrele antice.
2. (prin analogie) edificiu colosal.