aril 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aryle)

1. radical organic monovalent derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

aril 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arille)

1. înveliș cărnos, viu colorat, al unor semințe.

arilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. arylation)

1. introducere a unui radical aril în molecula unui compus organic.

arilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arillé, lat. arillatus)

1. (despre semințe) prevăzut cu aril.

arilodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arillodium)

1. aril fals, format prin lărgirea marginii micropilului seminței.

baril

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baril, engl. barrel)

1. unitate de măsură pentru capacități, în special pentru produse petroliere, egală cu 158,9 l în S.U.A. și 163,5 l în Anglia.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.

acetonurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétonurie)

1. (med.) prezența acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție et cetera; cetonurie.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. acre)

1. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m²), în țările anglo-saxone.