concretiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concrétiser)

1. tr. a da un sens, un caracter concret.
2. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic.

concretizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (concretiza)

1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare.
2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială.

concretizat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (concretiza)

1. acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; concretizare.

concretizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (concretiza)

1. care este realizat în mod practic; materializat.

concretizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. concretizatore)

1. care concretizează (ceea ce era abstract).

deconcretiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. déconcrétiser)

1. a face să-și piardă caracterul concret, concretețea.

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.

bobinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bobinage)

1. acțiunea de înfășurare a sârmei sau a unui material flexibil pe bobine; (prin metonimie) set de fire înfășurate; bobinare.
2. (concretizat) totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc.

concretizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (concretiza)

1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare.
2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială.

incarnație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incarnation, lat. incarnatio)

1. acțiunea de a (se) incarna, de a lua formă umană sau animală, și rezultatul ei; incarnare.
2. (fig.) manifestare externă, vizibilă, a unei noțiuni abstracte; reprezentare concretă a unei idei sau a unui lucru abstract; concretizare.
3. (rar) faptul, pentru un actor, de a se identifica cu personajul pe care îl interpretează.
4. (creștinism) acțiunea prin care Dumnezeu s-a făcut om în persoana lui Isus Hristos.
5. creștere a unei unghii în carne; incarnare.

interpelare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (interpela)

1. faptul de a interpela; (concretizat) conținutul unei interpelări; interpelație.
2. întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni.

materializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. matérialiser)

1. a da, a căpăta formă materială, a (se) concretiza.