OK
X
conferi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. conférer, lat. conferre)
1.
tr.
a
acorda,
a
atribui
(un
grad,
un
titlu,
o
calitate).
2.
intr.
a
discuta,
a
se
întreține
cu
cineva
asupra
unei
chestiuni.
conferință
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conférence, lat. conferentia)
1.
expunere
făcută
în
public
asupra
unei
teme
din
domeniul
științei,
artei
etc.
2.
reuniune
a
reprezentanților
unor
state,
organizații
etc.
pentru
a
discuta
și
a
lua
hotărâri
în
anumite
chestiuni.
3.
~
la
nivel
înalt
=
întrunire
a
unor
șefi
de
state
sau
de
guverne.
4.
for
superior
al
unei
organizații
de
partid,
care
se
întrunește
pentru
a
dezbate
probleme
ale
organizației,
a
alege
organele
sale
de
conducere
etc.
5.
consfătuire,
convorbire.
6.
~
de
presă
=
întâlnire
între
o
personalitate
a
vieții
politice,
sociale
sau
culturale
și
reprezentanți
ai
presei.
abilita
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1.
a
conferi
dreptul
de
a
practica
o
anumită
profesiune,
în
urma
unui
examen
sau
concurs.
2.
a
conferi
un
anumit
titlu,
grad
etc.;
a
face
apt;
a
împuternici.
amfiteatru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)
1.
(la
greci
și
la
romani)
edificiu
de
formă
circulară
sau
elipsoidală,
(neacoperit),
dintr-o
arenă
înconjurată
de
trepte
și
tribune,
în
timpul
jocurilor
publice.
2.
sală
de
curs,
conferințe
cu
locurile
în
plan
înclinat
sau
în
trepte.
3.
configurație
a
unor
terenuri
dispuse
în
etaje
circulare.
asistență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assistance)
1.
asistare.
2.
public
care
ia
parte
la
o
conferință,
la
un
spectacol
etc.
3.
sprijin,
ajutor
(medical,
material
etc.).
4.
~
juridică
=
ajutor
competent,
de
specialitate,
dat
unei
persoane
pentru
a-și
susține
drepturile
în
fața
justiției.
~
socială
=
sprijinire
materială
a
unei
persoane
inapte
de
muncă.
5.
cooperare
materială
sau
morală
în
viața
internațională.
atribui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. attribuer, lat. attribuere)
1.
a
acorda,
a
conferi.
2.
a
repartiza.
3.
a
pune
pe
seama
cuiva.
audia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. audire)
1.
a
asculta
pe
inculpat,
pe
martor
sau
oricare
altă
parte
într-un
proces.
2.
a
asculta
un
curs,
o
conferință.
3.
a
asculta
muzică
(înregistrată).
auditor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. auditeur, lat. auditor)
1.
(cel)
care
audiază
un
curs,
o
conferință
etc.;
ascultător.