comandament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandement)

1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.).
2. (fig.) sentință, precept, normă, regulă.
3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria.

compensatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensatoire)

1. compensator.
2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.
3. daune ~ii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații.

creanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créance)

1. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor.

credit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva.

gaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gage)

1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziția creditorului său drept garanție pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet.
2. (fig.) garanție, asigurare.

mortgaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mort-gage)

1. gaj în folosința creditorului, fără deducerea din datorie a roadelor obținute.