OK
X
concrește
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (lat. concrescere)
1.
(despre
organe
vegetale
sau
animale)
a
crește
împreună,
unindu-se
într-un
tot.
creștere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. crescere)
1.
acțiunea
de
a
crește.
2.
dezvoltare,
mărire
treptată.
3.
sporire,
mărire
a
numărului,
volumului,
intensității,
duratei
etc.
unui
lucru,
unui
fenomen
etc.
4.
prăsire,
înmulțire.
5.
~a
animalelor
=
ramură
a
agriculturii
care
are
ca
obiect
înmulțirea
și
creșterea
animalelor
și
păsărilor,
a
viermilor
de
mătase,
a
peștilor
și
stupăritului.
6.
educare,
educație.
7.
loc.
adj.
fără
~
=
prost-crescut,
needucat.
8.
expr.
bună-~
=
educație
aleasă.
creștere; dezvoltare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
incrementum;
accrementum;
accrescentia;
accretio;
crescentia
2.
FR
croissance;
développement
3.
EN
increase;
growth
4.
DE
Wachstum;
Vergrößerung;
Entwicklung;
Zunahme;
Zuwachs;
Vermehrung
5.
RU
рост;
рaзвитие;
прирост;
возрaстaние;
прирaщение
6.
HU
növekedés,
fejlődés
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
acarofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acarophile)
1.
care
crește
în
simbioză
cu
acarienii;
acarofitic.
acarofitic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acarophytique)
1.
care
crește
în
simbioză
cu
acarienii;
acarofil.
accelerando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. accelerando)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
din
ce
în
ce
mai
repede,
grăbind.
2.
indicație
de
tempo
care
cere
interpretului
accelerarea,
creșterea
mișcării;
incalzando.
accelerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1.
creștere
a
vitezei
unui
corp
în
mișcare
în
unitatea
de
timp.
2.
~
gravitațională
=
accelerația
pe
care
o
au
corpurile
în
cădere
liberă.
accentua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accentuer)
1.
tr.
a
scoate
în
evidență
prin
accent.
2.
(fig.)
a
reliefa,
a
sublinia.
3.
refl.
(fig.)
a
se
mări,
a
crește
treptat.