antisimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antisymétrique)

1. opus simetriei.
2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale.
3. (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor.

idiosincrasie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. idiosyncrasie)

1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente et cetera; (prin ext.) aversiune față de ceva.
2. (psihologie) ansamblu de caracteristici specifice fiecărui individ (psihice, comportamentale, fizice), care îl deosebesc de ceilalți și care îi determină modul particular de a reacționa la mediul său și la agenții externi; comportament particular sau personalitate psihică specifică fiecărui individ.
3. (farmacologie) dispoziția particulară a unui individ de a răspunde la un tratament, numită și reacție idiosincrasică.
4. (psihologie) dispoziția umană de a experimenta diferit, în funcție de individ, o impresie exterioară sau senzorială.
5. (lingvistică) tendința de a folosi un anumit lexic, în funcție de starea de spirit, pentru exprimarea într-o anumită limbă.
6. (var.) idiosincrazie.

monoterm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monotherme)

1. (despre transformări fizice) în care sistemul nu schimbă căldura decât cu o singură sursă, la o temperatură determinată.

narcotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. narcotique, germ. narkotisch)

1. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific.
2. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză.

relativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ)

1. adj. care există în cadrul unor relații concrete; condiționat, limitat.
2. care este în raport, în relație cu altceva.
3. pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raportează la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție atributivă; timp ~ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii.
4. (despre mărimi fizice) care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație.
5. valabil între anumite limite, în anumite condiții.
6. (fiz.) mișcare ~ă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil.
7. adv. aproximativ, aproape.

antipământ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din anti- + pământ)

1. (astron.) obiect ceresc ipotetic care ar trebui să evolueze pe o traiectorie opusă celei pământene (această ipoteză, formulată în antichitate, a fost respinsă de legile fizice).