autecologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autecology)

1. ramură a ecologiei care studiază interacțiunea organismului vegetal sau animal cu mediul.

cauzalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. causalité)

1. interacțiunea dintre cauză și efect, una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor.

electrodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électrodynamique)

1. adj. referitor la electrodinamică.
2. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric.
3. s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile electrice și magnetice ale materiei.
4. ~ă cuantică = teoria interacțiunilor electromagnetice dintre particulele elementare electrizate.

electrostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électrostatique)

1. adj. referitor la electricitatea statică.
2. (despre instrumente de măsurat) bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial.
3. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.

genecologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. génécologie)

1. parte a geneticii care studiază interacțiunea genotipului cu mediul înconjurător și ecologia unei specii sau a unei populații.