musitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mussitation, lat. mussitatio, mormăit)

1. (med.) alterare, slăbire a vocii; dificultate de a articula cuvintele, bolnavul mișcând buzele și limba ca și când ar vorbi.

nomad, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr., it. nomade; lat., gr. nomas)

1. I. caracteristic nomazilor.
2. care nu are o așezare stabilă, permanentă; rătăcitor.
3. care nu se stabilește definitiv pe un anumit teritoriu, mutându-se de pe un loc pe altul; (înv.) nomadic.
4. care se desfășoară în peregrinări; (înv.) nomadic.
5. care nu are caracter stabil; (înv.) nomadic.
6. (entom.) albină ~ă = albină cuc cu aspect de viespe aparținând genului Nomada.
7. (despre animale) care schimbă climatul în funcție de sezon.
8. II. membru al unui grup uman care trăiește mișcându-se în funcție de anotimpuri.
9. membru al unui popor care nu are o așezare statornică.
10. persoană care nu are o locuință fixă și se deplasează mult.
11. (fig.) cel care își schimbă adesea țara, reședința.

tardigrad, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. tardigrade/s/)

1. adj. (despre animale) care merge încet.
2. s. n. pl. grup de animale nevertebrate edentate (arahnide) foarte mici, cu corpul oval, acoperit cu o cuticulă chitinoasă, care se deplasează greoi.
3. încrengătură de articulate minuscule care trăiesc în mușchi sau licheni și, mai rar, în apele dulci ori sărate, mișcându-se foarte încet cu ajutorul a patru perechi de picioare scurte, conice, terminate cu gheare.

twist

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. twist)

1. dans modern de perechi în care partenerii dansează individual, unul în fața celuilalt, cu mișcări de răsucire, brațele mișcându-se într-un balans continuu, în sens invers mișcării picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. (fin.) operație din majorarea dobânzii pe termen scurt în scopul atragerii capitalurilor externe și totodată din reducerea dobânzii pe termen lung pentru menținerea expansiunii economice.

fâțâi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fâț + -âi)

1. tr. (mai ales coada) a mișca repede; a bâțâi.
2. refl. a se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr; a se foi.
3. (fam.; mai ales d. femei) a merge mișcând accentuat șoldurile.
4. (prin ext.) a se fandosi