Dictionar

spiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. spionieren, it. spionare)

1. intr. a face spionaj.
2. tr. a iscodi, a pândi.
 

spionaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. espionnage, it. spionaggio)

1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.
 

spionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. spiona)

1. acțiunea de a spiona; spionat.
2. strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații.
3. supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc.
 

spionărie

Parte de vorbire:  s.f. (înv. și reg.)  
Etimologie: (spiona + -ărie)

1. spionare, supraveghere pe ascuns, urmărire.
 

spionător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (spiona + -tor)

1. (despre ochi, privire) care spionează; iscoditor.
2. (var.) (înv.) spionitor.
 

spionătură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (spiona + -tură)

1. spionare, supraveghere.
2. (var.) (înv.) spionitură.
 

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.
 

contraspion, -oană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + spion)

1. cel care face contraspionaj.
 

spion, -oană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

1. s. m. f. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat.
2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații.
3. s. m. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut.
4. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate.
5. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului, dar având spin.
 

spiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. spionieren, it. spionare)

1. intr. a face spionaj.
2. tr. a iscodi, a pândi.
 

spionaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. espionnage, it. spionaggio)

1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.
 

spionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. spiona)

1. acțiunea de a spiona; spionat.
2. strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații.
3. supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc.