Dictionar

suveranism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. souverainisme)

1. (Europa) opțiune politică bazată pe apărarea suveranității fiecărei țări, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
2. (Canada) opțiune politică conform căreia Quebecul ar trebui să devină o țară suverană; mișcare care susține suveranitatea Quebecului.
 

suveranist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. souverainiste)

1. I. care se referă la suveranitate ca opțiune politică (ex. discursul ~).
2. (Europa) care se referă la suveranism ca opțiune politică, spre deosebire de doctrinele care susțin o mai mare integrare europeană.
3. II. susținător al unei Europe alcătuite din națiuni suverane (ex. ~ul italian).
4. (Canada) partizan al suveranității Quebecului (ex. suveraniștii din Quebec).
 

suveranitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. souveraineté)

1. calitatea de a fi suveran; putere supremă, independență a unui stat în relațiile internaționale.
 

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu.
 

apanaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apanage)

1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare.
2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva.
 

bufon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouffon)

1. s. m. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici.
2. personaj buf, din teatru.
3. (peior.) om care stârnește râsul prin glume, gesturi caraghioase etc.
4. adj. comic, caraghios, grotesc.
 

centralizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centraliza)

1. acțiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești.
3. ~a capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.
 

condominiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. condominium)

1. exercitare în comun de către două sau mai multe state a suveranității asupra aceluiași teritoriu.
 

diademă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)

1. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.