OK
X
tuba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. tuber)
1.
(tehn.)
a
căptuși
pereții
unei
guri
de
sondă
cu
tuburi
de
oțel.
tubă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., it., lat. tuba)
1.
instrument
muzical
de
suflat
din
alamă,
cu
registrul
cel
mai
grav
din
orchestra
simfonică,
constând
dintr-un
tub
conic
răsucit,
terminat
cu
un
pavilion
foarte
larg
și
prevăzut
cu
un
mecanism
de
ventile
sau
pistoane.
2.
(anat.)
formațiune
canaliculară.
intuba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. intuber, it. intubare)
1.
(med.)
a
introduce
(medicamente,
mâncare
etc.)
cu
ajutorul
unui
tub.
saxtubă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Saxtuba)
1.
instrument
muzical
de
suflat
din
alamă,
de
mari
dimensiuni,
cu
o
sonoritate
puternică
de
bas.
tubaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. tubage)
1.
(med.)
introducerea
unui
tub,
rigid
sau
flexibil,
într-un
canal
sau
cavitate
naturală,
pentru
a
permite
trecerea
aerului,
pentru
a
introduce
substanțe
terapeutice
sau
alimentare,
pentru
a
colecta
sau
evacua
secreții,
sau
chiar
pentru
a
explora
organele
subiacente.
2.
(med.)
~
laringian
=
introducerea
unui
tub
metalic
în
laringe
în
caz
de
asfixie.
3.
(tehn.)
operație
constând
în
introducerea
unui
ansamblu
de
elemente
tubulare
metalice
într-o
gaură
de
foraj
sau
puț
pentru
a
susține
pereții;
cuvelaj.
4.
instalarea
unui
tub,
a
unei
conducte
într-o
cavitate,
pasaj
etc.
tubar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. tubaire)
1.
referitor
la
trompele
lui
Eustache.
2.
(despre
un
suflu,
în
auscultație,
în
unele
boli
de
plămâni)
care
pare
a
ieși
dintr-un
tub
rigid.
tubare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (tuba)
1.
acțiunea
de
a
tuba.
2.
introducere
a
unei
coloane
de
tuburi
metalice
în
gaura
unei
sonde,
pentru
consolidarea
pereților
acesteia.
casing
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. casing)
1.
tubaj
exterior
într-o
sondă
de
petrol.
esofagotubaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. oesophagotubage)
1.
(med.)
introducerea
unei
sonde
în
esofag;
tubaj
esofagian.
intubație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. intubation)
1.
acțiunea
de
a
intuba
și
rezultatul
ei;
intubare.
2.
(medicină)
introducerea
temporară
a
unui
tub
(din
metal,
plastic
sau
alt
material)
într-un
canal
anatomic
(respirator,
sanguin,
intestinal)
pentru
diferite
scopuri.
3.
(med.)
introducerea
în
trahee
a
unui
tub
flexibil
conectat
la
un
aparat
de
anestezie.
4.
(med.)
acțiunea
de
a
introduce
un
tub
în
traheea
unui
pacient
pentru
a-i
permite
să
respire.
5.
(antonim)
detubare.
salpingostomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. salpingostomie)
1.
intervenție
plastică
pentru
refacerea
unui
orificiu
tubar
și
legarea
lui
cu
ovarul.
serpent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. serpent)
1.
instrument
muzical
de
suflat,
cu
registru
grav,
care
a
fost
înlocuit
de
tubă.
tubare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (tuba)
1.
acțiunea
de
a
tuba.
2.
introducere
a
unei
coloane
de
tuburi
metalice
în
gaura
unei
sonde,
pentru
consolidarea
pereților
acesteia.